Mâncarea, un limbaj universal cu diferite dialecte și accente, care exprimă uneori mai mult decât cuvintele o pot face. Descoperim noi culturi savurându-le aromele specifice și, la rândul nostru, ne prezentăm identitatea culturală celor de peste hotare prin preparatele tradiționale. 

 

Mâncarea unește...

Mâncarea adună oamenii și reunește familii. Mâncarea este elementul cheie dintr-o sărbătoare, un motiv de întâlnire și de celebrare. Multe sărbători au preparate definitorii. La noi, cozonacul e specific pentru Paște și Crăciun, americanii pregătesc curcan de Ziua Recunoștinței, iar chinezii au o prăjitură numită mooncake pe care o pregătesc pentru festivalul toamnei. Tortul este nelipsit de la aniversări, însă nu și în tradiția chinezească. Acolo, tăițeii (noodles) și piersicile sunt emblematice pentru astfel de ocazii.

Sursă imagine Mooncake 

Tot în China, masa este un moment important pentru a stabili ierarhia în familie. Primul care ridică bețișoarele este capul familiei sau un oaspete. Chiar dacă mesele sunt rotunde, există un loc de onoare, și anume scaunul orientat spre intrare. Oaspeții sunt mesagerii unei culturi, de aceea li se acordă o atenție deosebită și se pune preț pe ce și cum se servește când sunt prezenți la masă. Respectul față de aceștia se arată și prin folosirea seturilor de bucătărie și a tacâmurilor scumpe, rar folosite - lucru care se practică și la noi. În cultura arabă, invitații sunt serviți mereu primii. Aici există obiceiul de a se mănânca doar cu mâna dreaptă, mâna stângă fiind considerată murdară.

Mâncarea este și un mod de a arăta compasiune. În tradiția evreiască, atunci când apare un deces, familia primește în dar „mâncare de consolare”. În luna Ramadanului, cei de religie musulmană mănâncă și beau apă doar de la apusul și până la răsăritul soarelui. Prima masă cu care încheie postul se numește iftar. Se obișnuiește să se ofere iftar celor săraci, care suferă de foame și după încheierea perioadei de post negru.

 

… dar și dezbină

Chiar dacă mâncarea de obicei unește oamenii, de-a lungul istoriei au existat și situații în care mâncarea, definind un statut social, a reprezentat dezbinare. La începuturile Romei, masa de seară era cea mai importantă și era considerată festivă, însă doar oamenii înstăriți aveau parte de aceasta. 

Chiar și plăcintele - care, apropo, sunt unele dintre cele mai vechi preparate din lume - erau destinate doar faraonilor și regilor în vremea Egiptului antic, fiind pregătite cu miere și diverse fructe. În perioada medievală, plăcintele umplute cu carne, pe care le savurăm și acum, erau foarte căutate. Unul dintre motive era faptul că a înfășura carnea în aluat se considera un mijloc de conservare a cărnii, rezistând chiar și două săptămâni. 

Și dacă tot vorbim despre plăcinte, în Maroc se pregătește o plăcintă dulce cu umplutură de carne, numită Bastilla sau Pastilla. Poate că pentru noi combinația de gust nu sună apetisant pentru că nu suntem obișnuiți cu ea, dar mixul de dulce-picant-sărat este foarte folosit în gastronomia marocană. 

Sursă imagine plăcintă Bastilla

 

O punte între culturi

Bucătăria tradițională este transmisă de la o generație la alta și reprezintă istoria și valorile culturii respective. Mâncarea este o punte între generații, este un mijloc de comunicare, dar și un mod de expresie a culturii. De aceea, în special atunci când avem oaspeți din alte zone, le pregătim preparate tradiționale zonei și culturii noastre, în încercarea de a îi iniția în cele mai importante aspecte ale acesteia. 

De exemplu, chiar și prin felul echilibrat în care îmbină aromele, îți poți da seama despre poporul chinez că este unul armonios. Pentru ei este important ca mâncarea să fie nu doar hrănitoare, dar și atrăgătoare, iar stilul lor vestimentar și arhitectural se observă și în modul în care gătesc. 

Sursă imagine

În Spania, momentul în care se ia masa este unul de relaxare și de întâlnire cu cei dragi, unul în care se savurează preparatele, dar și compania celor care te însoțesc. Atât tapas, cât și paella, două dintre preparatele emblematice ale Spaniei, sunt făcute para compartir - pentru a le împărți cu cei de la masă. Celor din Vietnam le place echilibrul și regulile, lucru care se reflectă și în bucătăria lor. 

Totuși, trebuie menționat că, de multe ori, ceea ce numim tradițional într-o cultură nu înseamnă neapărat că a fost inventat de acea cultură sau că a existat din cele mai vechi timpuri. Să luăm un exemplu de la noi - deși pare că mămăliga este un preparat tradițional românesc de când lumea, ea a apărut în România în secolul al XVII-lea, când a fost făcută trecerea de la mei la porumb.

 

Mâncarea fusion și reinterpretările gastronomice

Dacă până acum consideram mâncarea italiană ca fiind specifică Italiei, cea spaniolă pentru Spania, cea grecească pentru Grecia, acum putem vorbi de mâncarea fusion. Aceasta reprezintă combinarea mai multor elemente din tradiții culinare diverse și din zone diferite ale lumii. Mâncarea fusion a apărut datorită imigranților care au adus cu sine preparatele și ingredientele din bucătăria lor tradițională.

De multe ori însă, nu toate ingredientele sunt la îndemână. Acest lucru, alături de dorința chefilor de a aduce un strop de originalitate în rețete deja consacrate, duce la apariția reinterpretărilor gastronomice. Un exemplu ar fi The Sushi Corn Dog, un clasic american care se îmbină cu bucătăria tradițională japoneză.

Sursă imagine The Sushi Corn Dog

 

Comfort food - o călătorie în trecut

Mirosul de pâine proaspătă ne trimite instant în bucătăria bunicilor, pe vremea când eram copii. O gură din supa preferată pe care o făcea mama mai ales atunci când eram bolnavi și redevenim puștanii alintați de altădată. Aceasta este puterea magică pe care o are comfort food - de a ne trezi nostalgii și de a călători în trecut, într-un loc și timp precis, alături de cineva drag. 

Termenul comfort food a fost folosit pentru prima dată în 1966 într-un un ziar din Florida, The Palm Beach Post. Reprezentând un refugiu emoțional, comfort food este des consumată mai ales în perioade grele, de criză, oferind consolare. De exemplu, după atacul terorist din 11 septembrie 2001 de la World Trade Center, s-a observat o creștere a consumului de macaroane, brânză și supă - feluri de mâncare reprezentative pentru America. Potrivit unui sondaj realizat în SUA, pâinea și pastele sunt alimente care sunt reconfortante în perioadele de stres. 

Bineînțeles, fiecare cultură are un alt comfort food. În Franța vorbim de ciorba de ceapă, iar în Australia despre rulourile cu carne. În China este Congee, un terci de orez, pe când în Germania este Bratwurst: cârnați groși, care sunt adesea mâncați împreună cu varză murată și cu o bere.

Sursă imagine Bratwurst

 

Mâncarea spune o poveste

Mai mult decât o rețetă, în spatele fiecărui preparat stă o poveste. De exemplu, în 1894, Lemuel Benedict, broker din Wall Street, se simțea rău după o noapte mahmură. S-a dus la un restaurant și a comandat un amestec de preparate: ouă poșate, pâine prăjită cu unt și șuncă. Proprietarul restaurantului a gustat combinația și i-a plăcut tare mult. Astfel, a numit preparatul după Benedict. 

Știai că Macaron este diferit de Macaroon? Macaroon este o bucată de nucă de cocos mărunțită, cu o crustă aurie. Celebrele fursecuri sunt Macaron. Deși cei mai mulți cred că sunt specifice Franței, povestea lor a început în Italia. Acestea au ajuns în Franța datorită călugărițelor care căutau refugiu în timpul Revoluției Franceze. 

Sursă imagine - Diferența dintre Macaron & Macaroon 

Salata Caesar nu poartă numele lui Iulius Caesar. Ea a fost inventată în 1924 de către un imigrant italian, Caesar Cardini. Fiind proprietar al un restaurant, a rămas fără ingrediente pentru a le găti oaspeților. De aceea, a amestecat ingredientele pe care le avea în bucătărie atunci și a conceput prima salată Caesar.

Sărate, dulci, cu ciocolată sau cu miere, vafele (waffles) sunt foarte populare în America, în special la micul dejun. Povestea lor a început în anul 1200, când un meșter a realizat primul aparat de gătit, din fier. Din 1930 se folosea și unul electric, iar vafele erau numite „eggos”, datorită gustului de ouă.

Când ți se face foame și vrei o gustare, îți faci repede un sandwich, dar te-ai întrebat care este originea lui? John Montagu, conte de Sandwich (oraș din Anglia), era pasionat de poker. În timpul unui joc nu a dorit să se oprească și i-a cerut servitorului să îi aducă o bucată de carne între două felii de pâine prăjită. 

Te-ai întrebat vreodată de ce oferim pâine și sare oaspeților, în special celor veniți de peste hotare? Tradiția spune că oaspeții trebuie să fie întâmpinați astfel, în semn de pace, dragoste și prietenie. Pâinea și sarea sunt două elemente cu caracter sacru, simbolizând ieșirea Pământului de sub apele sărate care a rodit pentru oameni. Pâinea este prezentă peste tot în viața unui om, în momentele de fericire (la nuntă sub formă de cozonac) și în momentele triste (sub formă de colaci, la înmormântare). Primirea cu pâine și sare este poate cel mai vechi obicei de ospitalitate al românilor, dar are semnificație și în alte țări. În Bulgaria sugerează ospitalitatea și este oferită doar de către o femeie. În Polonia, părinții îi așteaptă pe miri cu pâine și sare când se întorc de la biserică. Se poate să fie și simbol al binecuvântării unei case noi, în Finlanda, Estonia și Letonia, dar aceștia preferă pâinea neagră. 

 

Cine a fost primul bucătar din lume? 

Primul bucătar din lume? Nu avea șorț de bucătărie, dar putem spune că a fost Homo Erectus, un strămoș al omului modern - la nivel rudimentar, desigur. Cu ajutorul focului, Homo erectus a început să proceseze carnea, acest lucru ducând la o creștere considerabilă a volumului cranian.

Tranziția la mâncarea gătită a reprezentat un moment crucial în evoluția Homo erectus. Mâncarea gătită a crescut nivelul de energie din corp, oferindu-le astfel acelor Homo erectus care găteau un avantaj biologic în supraviețuire și reproducere.

 

Cea mai veche carte de bucate

Singura carte de bucate care a fost păstrată din Antichitate este De Re Coquinaria, scrisă în limba latină de Marcus Gavius Apicius, un gastronom. Aceasta este considerată cea mai veche carte de bucate, cu rețete ce aveau la bază plante aromatice, dar și cu trucuri pentru a face mâncarea mai gustoasă. Multe dintre aceste plante aromatice au dispărut, motiv pentru care, din cele 200 de rețete, multe sunt diferite de cele din prezent. Un exemplu ar fi creierul gătit cu petale de trandafiri... Sună gustos? 

 

Înapoi în zilele noastre - Foodstagram

Câteva scroll-uri pe Instagram și deja începe să-ți fie poftă de ceva bun. Pofticioșii sau persoanele la dietă înghit în sec. Servirea mesei a trecut din intimitatea familiei sau a cercului apropiat de prieteni în online, unde există o rețea extinsă de utilizatori. Pozele cu mâncare sunt chiar mai numeroase decât pozele cu pisici. Și nu e de mirare - doar pe Instagram, sunt aproximativ 413 milioane de rezultate pentru #food și 78 milioane de rezultate pentru #foodstagram.

Trecând la un set-up din viața reală, avem cu toții acel prieten care ne atrage atenția pe un ton mai ridicat - „Stai, nu mânca, să fac întâi o poză” - sau poate suntem chiar noi acea persoană. Postarea mâncării pe rețelele sociale a devenit un fenomen global. Acest obicei a schimbat modul în care clienții consumă mâncarea, iar implicațiile de marketing sunt majore pentru restaurante. În primul rând, restaurantele obțin pe gratis conținut generat de utilizatori (user-generated content - care este mai credibil decât conținutul generat de restaurant). Apoi, există studii care arată că această practică influențează pozitiv evaluarea brandului și experiența consumatorilor într-un restaurant. În plus, persoanele care fotografiază un preparat înainte să îl mănânce îl percep ca fiind mai gustos decât cei care nu o fac, conform unui studiu derulat de Psychology Science. Există chiar restaurante care și-au adaptat meniul pentru a fi mai instagramabil sau care își încurajează clienții să posteze oferindu-le recompense. 

Pentru industria creativă, mâncarea e sursă nelimitată de inspirație. Un exemplu este Helga Stentzel, un artist vizual din Londra, care folosește mâncarea în mod neașteptat și creează vizualuri  ingenioase în care diferite ingrediente devin personaje. Contul său de Instagram are peste 103 mii de urmăritori. 

Sursă imagine

 

Potrivit unui studiu de la Universitatea din Noua Zeelandă, acum 100.000 de ani exista o singură limbă, bazată pe semne și simboluri. Chiar dacă acum există numeroase limbi, mâncarea a fost, este și va rămâne mereu un limbaj universal, care de multe ori nu are nevoie de traducere și care ne oferă multe informații despre o cultură pe care nu o cunoaștem. Un limbaj într-o continuă evoluție, care se adaptează timpurilor și trendurilor, dar care păstrează identitatea culturală a fiecărui popor.